Boala mână-picior-gură este o infecție virală contagioasă, întâlnită mai ales la copiii sub 5 ani, dar posibilă și la școlari sau adulți. Numele descrie localizarea tipică a leziunilor: ulcerații în gură și o erupție pe palme și tălpi. Nu fiecare copil are însă toate semnele, iar petele pot apărea și pe fese, genunchi ori coate.

În majoritatea cazurilor, boala este ușoară și se vindecă în 7–10 zile. Principala problemă practică este deshidratarea: durerea din gură poate face copilul să refuze lichidele.

Acest material este informativ și nu stabilește diagnosticul. Un sugar, un copil care nu poate bea ori un pacient cu simptome neurologice sau stare generală alterată trebuie evaluat medical.

Cum începe și cum arată erupția

Primele manifestări pot fi febra, durerea în gât, pofta de mâncare redusă și iritabilitatea. După una-două zile pot apărea mici pete sau vezicule dureroase pe limbă, gingii și interiorul obrajilor. Salivarea excesivă la copilul mic poate fi un indiciu că îl doare la înghițire.

Erupția de pe piele poate fi formată din pete plate, mici umflături sau vezicule. Se vede frecvent pe palme și tălpi, zone neobișnuite pentru multe alte erupții. Uneori se extinde spre fese și membre. Aspectul diferă în funcție de nuanța pielii și de virusul implicat.

Diagnosticul este de obicei clinic, după vârstă, simptome și distribuția leziunilor. Testele nu sunt necesare în fiecare formă tipică. Varicela, herpesul, impetigo, aftele izolate și alte viroze pot semăna parțial; fotografiile de pe internet nu pot confirma cauza.

De unde apare boala

Infecția este provocată de enterovirusuri, inclusiv unele virusuri Coxsackie. Nu are legătură cu boala gură-mână-picior a animalelor și nu se transmite de la animalele de companie.

Virusul poate trece prin secreții respiratorii, salivă, lichidul din vezicule, obiecte contaminate și materii fecale. De aceea, schimbarea scutecului și toaleta sunt momente importante pentru spălatul mâinilor. Persoana poate transmite virusul înainte ca erupția să fie evidentă, iar eliminarea prin scaun poate continua după dispariția simptomelor.

Faptul că un copil a avut deja boala nu îi oferă protecție împotriva tuturor enterovirusurilor. Poate exista un nou episod produs de altă tulpină.

Ce ajută acasă

Nu există un antibiotic care să vindece această infecție virală. Îngrijirea urmărește confortul și hidratarea:

  • oferă lichide reci, în cantități mici și dese;
  • alege iaurt, piure, supă răcorită sau alte alimente moi tolerate;
  • evită sucurile acide, alimentele foarte sărate, picante ori fierbinți;
  • întreabă medicul sau farmacistul ce antitermic și ce doză sunt potrivite vârstei și greutății;
  • nu administra aspirină copilului;
  • nu sparge veziculele și păstrează pielea curată.

Nu forța mâncarea dacă refuză pentru scurt timp; lichidele și urinarea sunt repere mai importante. Gelurile și spray-urile pentru gură nu sunt potrivite automat copiilor mici. Verifică vârsta minimă și modul de folosire cu farmacistul.

Când este necesar consultul

Cere sfatul medicului dacă diagnosticul este neclar, febra este mare sau persistentă, durerea nu poate fi controlată, copilul are o boală cronică importantă ori simptomele nu se ameliorează în 7–10 zile.

Evaluarea trebuie făcută mai repede când copilul:

  • bea foarte puțin, urinează rar, are gura uscată sau nu produce lacrimi;
  • este neobișnuit de somnolent, greu de trezit ori foarte iritabil;
  • are durere de cap puternică, gât înțepenit, confuzie, mers nesigur sau convulsii;
  • respiră greu, devine palid sau vinețiu;
  • are vezicule foarte inflamate, cu puroi sau roșeață care se extinde.

Sună la 112 pentru dificultate de respirație, pierderea stării de conștiență, convulsii prelungite ori degradare rapidă. Complicațiile neurologice sunt rare, dar aceste semne nu trebuie urmărite acasă.

Cum reduci transmiterea

Spală mâinile cu apă și săpun cel puțin 20 de secunde, mai ales după toaletă, schimbarea scutecului și înainte de masă. Curăță jucăriile și suprafețele atinse frecvent. Nu împărți pahare, tacâmuri, prosoape ori suzete și evită sărutul și contactul apropiat cât timp copilul este bolnav.

Izolarea până la dispariția ultimei vezicule nu oprește complet răspândirea, deoarece virusul poate fi eliminat mai mult timp. Revenirea în colectivitate se decide după starea copilului, febră, salivarea necontrolată și regulile locale, nu doar după aspectul pielii.